Zéna
U bezagnin u criňva in sciâ ciasétta
a freschéssa da só früta,
dŕu lŕu gh’éa i pésci:
-Anciůe bele!!- cantova u pescŕu.
A dónna russa,
cuî só öggi penetranti
inte ‘na faccia pitüň
dai turmenti da vitta,
a sercova cartuin.
I gatti ŕivan puěa di ratti.
Inti carugétti ôduě moi ascurdč.
I tŕiti griggi
de ‘na lavagna unde nu se scrive,
u sé tütt’asémme aragiŕu
de ‘n tempurole estivu.
Custrŕita tra u mň e a montagna,
t’č lasciŕu ‘na traccia intu mé cö… Zéna.
Margherita Crasto
9 novembre 2004 |